îmbălsăma

Romanian

Etymology

From în- +‎ balsam.

Verb

a îmbălsăma (third-person singular present îmbălsămează, past participle îmbălsămat) 1st conj.

1. to embalm

Conjugation

    conjugation of îmbălsăma (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a îmbălsăma
gerund			îmbălsămând
past participle			îmbălsămat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	îmbălsămez	îmbălsămezi	îmbălsămează	îmbălsămăm	îmbălsămați	îmbălsămează
	imperfect	îmbălsămam	îmbălsămai	îmbălsăma	îmbălsămam	îmbălsămați	îmbălsămau
	simple perfect	îmbălsămai	îmbălsămași	îmbălsămă	îmbălsămarăm	îmbălsămarăți	îmbălsămară
	pluperfect	îmbălsămasem	îmbălsămaseși	îmbălsămase	îmbălsămaserăm	îmbălsămaserăți	îmbălsămaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să îmbălsămez	să îmbălsămezi	să îmbălsămeze	să îmbălsămăm	să îmbălsămați	să îmbălsămeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		îmbălsămează			îmbălsămați
	negative		nu îmbălsăma			nu îmbălsămați