îmbelșugat

Romanian

Etymology

From the past participle of îmbelșuga, from belșug.

Pronunciation

• IPA^(key): /ˌɨm.bel.ʃuˈɡat/

Adjective

îmbelșugat m or n (feminine singular îmbelșugată, masculine plural îmbelșugați, feminine and neuter plural îmbelșugate)

1. plentiful, abundant
2. rich, fruitful

Declension

Declension of îmbelșugat

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	îmbelșugat		îmbelșugată	îmbelșugați	îmbelșugate
	definite	îmbelșugatul		îmbelșugata	îmbelșugații	îmbelșugatele
genitive/ dative	indefinite	îmbelșugat		îmbelșugate	îmbelșugați	îmbelșugate
	definite	îmbelșugatului		îmbelșugatei	îmbelșugaților	îmbelșugatelor

Related terms

• îmbelșugare

See also

• abundent
• bogat
• spornic

Verb

îmbelșugat

1. past participle of îmbelșuga