îmbufna

Romanian

Etymology

From în- +‎ bufnă.

Verb

a îmbufna (third-person singular present îmbufnează, past participle îmbufnat) 1st conj.

1. to sulk

Conjugation

    conjugation of îmbufna (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a îmbufna
gerund			îmbufnând
past participle			îmbufnat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	îmbufnez	îmbufnezi	îmbufnează	îmbufnăm	îmbufnați	îmbufnează
	imperfect	îmbufnam	îmbufnai	îmbufna	îmbufnam	îmbufnați	îmbufnau
	simple perfect	îmbufnai	îmbufnași	îmbufnă	îmbufnarăm	îmbufnarăți	îmbufnară
	pluperfect	îmbufnasem	îmbufnaseși	îmbufnase	îmbufnaserăm	îmbufnaserăți	îmbufnaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să îmbufnez	să îmbufnezi	să îmbufneze	să îmbufnăm	să îmbufnați	să îmbufneze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		îmbufnează			îmbufnați
	negative		nu îmbufna			nu îmbufnați