împăcăciune

Romanian

Etymology

From împăca +‎ -ăciune.

Noun

împăcăciune f (plural împăcăciuni)

1. reconciliation

Declension

Declension of împăcăciune

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) împăcăciune	împăcăciunea	(niște) împăcăciuni	împăcăciunile
genitive/dative	(unei) împăcăciuni	împăcăciunii	(unor) împăcăciuni	împăcăciunilor
vocative	împăcăciune, împăcăciuneo		împăcăciunilor