împăciuire

Romanian

Etymology

From împăciui +‎ -re.

Noun

împăciuire f (plural împăciuiri)

1. reconciliation

Declension

Declension of împăciuire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) împăciuire	împăciuirea	(niște) împăciuiri	împăciuirile
genitive/dative	(unei) împăciuiri	împăciuirii	(unor) împăciuiri	împăciuirilor
vocative	împăciuire, împăciuireo		împăciuirilor