împestrița

Romanian

Etymology

From în- +‎ pestriț.

Verb

a împestrița (third-person singular present împestrițează, past participle împestrițat) 1st conj.

1. to variegate

Conjugation

    conjugation of împestrița (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a împestrița
gerund			împestrițând
past participle			împestrițat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	împestrițez	împestrițezi	împestrițează	împestrițăm	împestrițați	împestrițează
	imperfect	împestrițam	împestrițai	împestrița	împestrițam	împestrițați	împestrițau
	simple perfect	împestrițai	împestrițași	împestriță	împestrițarăm	împestrițarăți	împestrițară
	pluperfect	împestrițasem	împestrițaseși	împestrițase	împestrițaserăm	împestrițaserăți	împestrițaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să împestrițez	să împestrițezi	să împestrițeze	să împestrițăm	să împestrițați	să împestrițeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		împestrițează			împestrițați
	negative		nu împestrița			nu împestrițați