împingător

Romanian

Etymology

From împinge +‎ -tor.

Noun

împingător n (plural împingătoare)

1. pusher

Declension

Declension of împingător

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) împingător	împingătorul	(niște) împingătore	împingătorele
genitive/dative	(unui) împingător	împingătorului	(unor) împingătore	împingătorelor
vocative	împingătorule		împingătorelor