împinge
See also: impinge
Romanian edit
Etymology edit
Inherited from Latin impingere, present active infinitive of impingō.
Pronunciation edit
Verb edit
a împinge (third-person singular present împinge, past participle împins) 3rd conj.
- to push (transitive: apply a force to (an object) so that it moves away), thrust, shove
- to goad, drive
Conjugation edit
conjugation of împinge (third conjugation, past participle in -s)
| infinitive | a împinge | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | împingând | ||||||
| past participle | împins | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | împing | împingi | împinge | împingem | împingeți | împing | |
| imperfect | împingeam | împingeai | împingea | împingeam | împingeați | împingeau | |
| simple perfect | împinsei | împinseși | împinse | împinserăm | împinserăți | împinseră | |
| pluperfect | împinsesem | împinseseși | împinsese | împinseserăm | împinseserăți | împinseseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să împing | să împingi | să împingă | să împingem | să împingeți | să împingă | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | împinge | împingeți | |||||
| negative | nu împinge | nu împingeți | |||||