împinsătură

Romanian

Etymology

From împins +‎ -ătură, from împinge.

Noun

împinsătură f (plural împinsături)

1. push

Declension

Declension of împinsătură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) împinsătură	împinsătura	(niște) împinsături	împinsăturile
genitive/dative	(unei) împinsături	împinsăturii	(unor) împinsături	împinsăturilor
vocative	împinsătură, împinsăturo		împinsăturilor