înțelege

Romanian

Etymology

Inherited from Latin intelligere, variant of intellegere, present active infinitive of intellegō (“understand”); compare Aromanian ntsileg, Megleno-Romanian ạnțileg, cf. also Albanian dëgjoj (disputed), Romansch encleger.

Pronunciation

• IPA^(key): /ɨn.t͡seˈle.d͡ʒe/
• Hyphenation: în‧țe‧le‧ge

• Audio:

  (file)

• Audio:

  (file)

Verb

a înțelege (third-person singular present înțelege, past participle înțeles) 3rd conj.

1. to understand
2. (reflexive, reciprocal) to get along, to get on

   Eu mă înțeleg cu toată lumea.

   Well, I get along with everybody.

   Ne înțelegem destul de bine dar nu suntem cei mai buni prieteni.

   We get on quite well but we're not best friends.

Conjugation

    conjugation of înțelege (third conjugation, past participle in -s)

infinitive			a înțelege
gerund			înțelegând
past participle			înțeles
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	înțeleg	înțelegi	înțelege	înțelegem	înțelegeți	înțeleg
	imperfect	înțelegeam	înțelegeai	înțelegea	înțelegeam	înțelegeați	înțelegeau
	simple perfect	înțelesei	înțeleseși	înțelese	înțeleserăm	înțeleserăți	înțeleseră
	pluperfect	înțelesesem	înțeleseseși	înțelesese	înțeleseserăm	înțeleseserăți	înțeleseseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să înțeleg	să înțelegi	să înțeleagă	să înțelegem	să înțelegeți	să înțeleagă
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		înțelege			înțelegeți
	negative		nu înțelege			nu înțelegeți

Synonyms

• pricepe

Related terms

• înțelegător
• înțelept
• înțelegere
• înțelepciune
• înțeles

See also

• ынцелеӂе (înțelege) (Moldavian Cyrillic spelling)
• pricepe