înșelătură

Romanian

Etymology

From înșela +‎ -ătură.

Noun

înșelătură f (plural nșelături)

1. fraud

Declension

Declension of înșelătură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) înșelătură	înșelătura	(niște) nșelăture	nșelăturele
genitive/dative	(unei) nșelăture	nșelăturei	(unor) nșelăture	nșelăturelor
vocative	înșelătură, înșelăturo		nșelăturelor

References

• înșelătură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN