încâina

Romanian

Verb

a încâina (third-person singular present încâinează, past participle încâinat) 1st conj.

1. Obsolete form of încâini.

Conjugation

    conjugation of încâina (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a încâina
gerund			încâinând
past participle			încâinat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	încâinez	încâinezi	încâinează	încâinăm	încâinați	încâinează
	imperfect	încâinam	încâinai	încâina	încâinam	încâinați	încâinau
	simple perfect	încâinai	încâinași	încâină	încâinarăm	încâinarăți	încâinară
	pluperfect	încâinasem	încâinaseși	încâinase	încâinaserăm	încâinaserăți	încâinaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să încâinez	să încâinezi	să încâineze	să încâinăm	să încâinați	să încâineze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		încâinează			încâinați
	negative		nu încâina			nu încâinați

References

• încâina in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN