încârlionța
Romanian edit
Etymology edit
Verb edit
a încârlionța (third-person singular present încârlionțează, past participle încârlionțat) 1st conj.
- to curl
Conjugation edit
conjugation of încârlionța (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a încârlionța | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | încârlionțând | ||||||
| past participle | încârlionțat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | încârlionțez | încârlionțezi | încârlionțează | încârlionțăm | încârlionțați | încârlionțează | |
| imperfect | încârlionțam | încârlionțai | încârlionța | încârlionțam | încârlionțați | încârlionțau | |
| simple perfect | încârlionțai | încârlionțași | încârlionță | încârlionțarăm | încârlionțarăți | încârlionțară | |
| pluperfect | încârlionțasem | încârlionțaseși | încârlionțase | încârlionțaserăm | încârlionțaserăți | încârlionțaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să încârlionțez | să încârlionțezi | să încârlionțeze | să încârlionțăm | să încârlionțați | să încârlionțeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | încârlionțează | încârlionțați | |||||
| negative | nu încârlionța | nu încârlionțați | |||||