cârlionța

Romanian

Etymology

From cârlionț +‎ -a.

Verb

a cârlionța (third-person singular present cârlionțează, past participle cârlionțat) 1st conj.

1. to curl

Conjugation

    conjugation of cârlionța (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a cârlionța
gerund			cârlionțând
past participle			cârlionțat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	cârlionțez	cârlionțezi	cârlionțează	cârlionțăm	cârlionțați	cârlionțează
	imperfect	cârlionțam	cârlionțai	cârlionța	cârlionțam	cârlionțați	cârlionțau
	simple perfect	cârlionțai	cârlionțași	cârlionță	cârlionțarăm	cârlionțarăți	cârlionțară
	pluperfect	cârlionțasem	cârlionțaseși	cârlionțase	cârlionțaserăm	cârlionțaserăți	cârlionțaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să cârlionțez	să cârlionțezi	să cârlionțeze	să cârlionțăm	să cârlionțați	să cârlionțeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		cârlionțează			cârlionțați
	negative		nu cârlionța			nu cârlionțați