căpățână

Romanian

Alternative forms

• căpățînă — old orthography

Etymology

Inherited from Late Latin capitīna, derived from Latin caput (“head”).

Noun

căpățână f (plural căpățâni)

1. head of a dead animal cut for consumption
2. human skull (removed from the head)

   Synonym: craniu

Declension

Declension of căpățână

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) căpățână	căpățâna	(niște) căpățâni	căpățânile
genitive/dative	(unei) căpățâni	căpățânii	(unor) căpățâni	căpățânilor
vocative	căpățână, căpățâno		căpățânilor

Derived terms

• descăpățâna
• căpățânos
• încăpățâna
• încăpățânat

Related terms

• cap

References

• căpățână in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)