început

Romanian

Etymology

From the past participle of începe.

Pronunciation

• IPA^(key): /ɨn.t͡ʃeˈput/

Noun

început n (plural începuturi)

1. beginning, start
2. (dated) origin

Declension

Declension of început

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) început	începutul	(niște) începuturi	începuturile
genitive/dative	(unui) început	începutului	(unor) începuturi	începuturilor
vocative	începutule		începuturilor

Verb

început

1. past participle of începe