începe
Romanian edit
Etymology edit
Inherited from Latin incipere, present active infinitive of incipiō (“begin”).
Pronunciation edit
Verb edit
a începe (third-person singular present începe, past participle început) 3rd conj.
Conjugation edit
conjugation of începe (third conjugation, past participle in -ut)
| infinitive | a începe | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | începând | ||||||
| past participle | început | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | încep | începi | începe | începem | începeți | încep | |
| imperfect | începeam | începeai | începea | începeam | începeați | începeau | |
| simple perfect | începui | începuși | începu | începurăm | începurăți | începură | |
| pluperfect | începusem | începuseși | începuse | începuserăm | începuserăți | începuseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să încep | să începi | să înceapă | să începem | să începeți | să înceapă | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | începe | începeți | |||||
| negative | nu începe | nu începeți | |||||