închinga

Romanian

Etymology

From în- +‎ chingă.

Verb

a închinga (third-person singular present închingă, past participle închingat) 1st conj.

1. to strap

Conjugation

    conjugation of închinga (first conjugation, no infix)

infinitive			a închinga
gerund			închingând
past participle			închingat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	înching	închingi	închingă	închingăm	închingați	închingă
	imperfect	închingam	închingai	închinga	închingam	închingați	închingau
	simple perfect	închingai	închingași	închingă	închingarăm	închingarăți	închingară
	pluperfect	închingasem	închingaseși	închingase	închingaserăm	închingaserăți	închingaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să înching	să închingi	să închinge	să închingăm	să închingați	să închinge
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		închingă			închingați
	negative		nu închinga			nu închingați