încolăci
Romanian edit
Etymology edit
Verb edit
a încolăci (third-person singular present încolăcește, past participle încolăcit) 4th conj.
- to coil
Conjugation edit
conjugation of încolăci (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a încolăci | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | încolăcind | ||||||
| past participle | încolăcit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | încolăcesc | încolăcești | încolăcește | încolăcim | încolăciți | încolăcesc | |
| imperfect | încolăceam | încolăceai | încolăcea | încolăceam | încolăceați | încolăceau | |
| simple perfect | încolăcii | încolăciși | încolăci | încolăcirăm | încolăcirăți | încolăciră | |
| pluperfect | încolăcisem | încolăciseși | încolăcise | încolăciserăm | încolăciserăți | încolăciseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să încolăcesc | să încolăcești | să încolăcească | să încolăcim | să încolăciți | să încolăcească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | încolăcește | încolăciți | |||||
| negative | nu încolăci | nu încolăciți | |||||