încolăci

Romanian

Etymology

From în- +‎ colac.

Verb

a încolăci (third-person singular present încolăcește, past participle încolăcit) 4th conj.

1. to coil

Conjugation

    conjugation of încolăci (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a încolăci
gerund			încolăcind
past participle			încolăcit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	încolăcesc	încolăcești	încolăcește	încolăcim	încolăciți	încolăcesc
	imperfect	încolăceam	încolăceai	încolăcea	încolăceam	încolăceați	încolăceau
	simple perfect	încolăcii	încolăciși	încolăci	încolăcirăm	încolăcirăți	încolăciră
	pluperfect	încolăcisem	încolăciseși	încolăcise	încolăciserăm	încolăciserăți	încolăciseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să încolăcesc	să încolăcești	să încolăcească	să încolăcim	să încolăciți	să încolăcească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		încolăcește			încolăciți
	negative		nu încolăci			nu încolăciți