încolăcitură

Romanian

Etymology

From încolăci +‎ -tură.

Noun

încolăcitură f (plural încolăcituri)

1. curling

Declension

Declension of încolăcitură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) încolăcitură	încolăcitura	(niște) încolăciture	încolăciturele
genitive/dative	(unei) încolăciture	încolăciturei	(unor) încolăciture	încolăciturelor
vocative	încolăcitură, încolăcituro		încolăciturelor