încovoietură

Romanian

Etymology

From încovoia +‎ -tură.

Noun

încovoietură f (plural încovoieturi)

1. bending

Declension

Declension of încovoietură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) încovoietură	încovoietura	(niște) încovoieture	încovoieturele
genitive/dative	(unei) încovoieture	încovoieturei	(unor) încovoieture	încovoieturelor
vocative	încovoietură, încovoieturo		încovoieturelor