încuietură

Romanian

Etymology

From încuia +‎ -tură.

Noun

încuietură f (plural încuieturi)

1. lock

Declension

Declension of încuietură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) încuietură	încuietura	(niște) încuieture	încuieturele
genitive/dative	(unei) încuieture	încuieturei	(unor) încuieture	încuieturelor
vocative	încuietură, încuieturo		încuieturelor