încura

Romanian

Etymology

From a Vulgar Latin root *incurrāre, from Latin incurrō, incurrere, from currō.

Verb

a încura (third-person singular present încură, past participle încurat) 1st conj. (archaic, regional)

1. to drive, goad (a horse); to chase away
2. (of horses) to start running fast

Conjugation

    conjugation of încura (first conjugation, no infix)

infinitive			a încura
gerund			încurând
past participle			încurat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	încur	încuri	încură	încurăm	încurați	încură
	imperfect	încuram	încurai	încura	încuram	încurați	încurau
	simple perfect	încurai	încurași	încură	încurarăm	încurarăți	încurară
	pluperfect	încurasem	încuraseși	încurase	încuraserăm	încuraserăți	încuraseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să încur	să încuri	să încure	să încurăm	să încurați	să încure
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		încură			încurați
	negative		nu încura			nu încurați

Synonyms

• (goad, drive): mâna, goni
• (run): fugi, alerga

Related terms

• cure