îndoitură

Romanian

Etymology

From îndoi +‎ -tură.

Pronunciation

• IPA^(key): /ɨn.do.iˈtu.rə/

Noun

îndoitură f (plural îndoituri)

1. fold

Declension

Declension of îndoitură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) îndoitură	îndoitura	(niște) îndoituri	îndoiturile
genitive/dative	(unei) îndoituri	îndoiturii	(unor) îndoituri	îndoiturilor
vocative	îndoitură, îndoituro		îndoiturilor