îndreptățire

Romanian

Etymology

From îndreptăți +‎ -re.

Noun

îndreptățire f (plural îndreptățiri)

1. justification

Declension

Declension of îndreptățire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) îndreptățire	îndreptățirea	(niște) îndreptățiri	îndreptățirile
genitive/dative	(unei) îndreptățiri	îndreptățirii	(unor) îndreptățiri	îndreptățirilor
vocative	îndreptățire, îndreptățireo		îndreptățirilor