îndreptar

Romanian

Etymology

From în- +‎ dreptar.

Noun

îndreptar n (plural îndreptare)

1. guide (book)

Declension

Declension of îndreptar

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) îndreptar	îndreptarul	(niște) îndreptare	îndreptarele
genitive/dative	(unui) îndreptar	îndreptarului	(unor) îndreptare	îndreptarelor
vocative	îndreptarule		îndreptarelor