îndrituire

Romanian

Etymology

From îndritui +‎ -re.

Noun

îndrituire f (plural ndrituiri)

1. justification

Declension

Declension of îndrituire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) îndrituire	îndrituirea	(niște) ndrituiri	ndrituirile
genitive/dative	(unei) ndrituiri	ndrituirii	(unor) ndrituiri	ndrituirilor
vocative	îndrituire, îndrituireo		ndrituirilor

References

• îndrituire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN