dușmăni
Romanian edit
Etymology edit
From dușman (“enemy”) + -i, from Ottoman Turkish دشمن (düşmen) (Turkish düşman), from Persian دشمن (došman).
Pronunciation edit
Verb edit
a dușmăni (third-person singular present dușmănește, past participle dușmănit) 4th conj.
- (transitive) to hate
- (reflexive, in the plural) to hate each other
Conjugation edit
conjugation of dușmăni (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a dușmăni | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | dușmănind | ||||||
| past participle | dușmănit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | dușmănesc | dușmănești | dușmănește | dușmănim | dușmăniți | dușmănesc | |
| imperfect | dușmăneam | dușmăneai | dușmănea | dușmăneam | dușmăneați | dușmăneau | |
| simple perfect | dușmănii | dușmăniși | dușmăni | dușmănirăm | dușmănirăți | dușmăniră | |
| pluperfect | dușmănisem | dușmăniseși | dușmănise | dușmăniserăm | dușmăniserăți | dușmăniseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să dușmănesc | să dușmănești | să dușmănească | să dușmănim | să dușmăniți | să dușmănească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | dușmănește | dușmăniți | |||||
| negative | nu dușmăni | nu dușmăniți | |||||