înfrăți

Romanian

Etymology

From frate. Compare Aromanian nfrãtsescu, nfrãtsiri.

Verb

a înfrăți (third-person singular present înfrățește, past participle înfrățit) 4th conj.

1. (reflexive) to fraternize

   Synonym: fraterniza

2. (reflexive) to form a close friendship, become good friends
3. to unite like brothers

Conjugation

    conjugation of înfrăți (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a înfrăți
gerund			înfrățind
past participle			înfrățit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	înfrățesc	înfrățești	înfrățește	înfrățim	înfrățiți	înfrățesc
	imperfect	înfrățeam	înfrățeai	înfrățea	înfrățeam	înfrățeați	înfrățeau
	simple perfect	înfrății	înfrățiși	înfrăți	înfrățirăm	înfrățirăți	înfrățiră
	pluperfect	înfrățisem	înfrățiseși	înfrățise	înfrățiserăm	înfrățiserăți	înfrățiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să înfrățesc	să înfrățești	să înfrățească	să înfrățim	să înfrățiți	să înfrățească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		înfrățește			înfrățiți
	negative		nu înfrăți			nu înfrățiți

Derived terms

• înfrățire

Related terms

• frățesc
• frăție