înfuriere

Romanian

Etymology

From înfuria +‎ -re.

Noun

înfuriere f (uncountable)

1. anger

Declension

declension of înfuriere (singular only)

	singular
f gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) înfuriere	înfurierea
genitive/dative	(unei) înfurieri	înfurierii
vocative	înfuriere, înfuriereo