înfuria

See also: infuria

Romanian

Etymology

From în- +‎ furie.

Pronunciation

• Audio:

  (file)

Verb

a înfuria (third-person singular present înfurie, past participle înfuriat) 1st conj.

1. to infuriate, make angry, anger, enrage
2. (reflexive) to become angry, infuriated, fly into a rage

Conjugation

    conjugation of înfuria (first conjugation, no infix)

infinitive			a înfuria
gerund			înfuriind
past participle			înfuriat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	înfurii	înfurii	înfurie	înfuriem	înfuriați	înfurie
	imperfect	înfuriam	înfuriai	înfuria	înfuriam	înfuriați	înfuriau
	simple perfect	înfuriai	înfuriași	înfurie	înfuriarăm	înfuriarăți	înfuriară
	pluperfect	înfuriasem	înfuriaseși	înfuriase	înfuriaserăm	înfuriaserăți	înfuriaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să înfurii	să înfurii	să înfurie	să înfuriem	să înfuriați	să înfurie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		înfurie			înfuriați
	negative		nu înfuria			nu înfuriați

Synonyms

• mânia, enerva