îngăduire

Romanian

Etymology

From îngădui +‎ -re.

Noun

îngăduire f (uncountable)

1. permission

Declension

declension of îngăduire (singular only)

	singular
f gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) îngăduire	îngăduirea
genitive/dative	(unei) îngăduire	îngăduirei
vocative	îngăduire, îngăduireo