îngăduitor

Romanian

Etymology

From îngădui +‎ -tor.

Adjective

îngăduitor m or n (feminine singular îngăduitoare, masculine plural îngăduitori, feminine and neuter plural îngăduitoare)

1. lenient

Declension

Declension of îngăduitor

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	îngăduitor		îngăduitoare	îngăduitori	îngăduitoare
	definite	îngăduitorul		îngăduitoarea	îngăduitorii	îngăduitoarele
genitive/ dative	indefinite	îngăduitor		îngăduitoare	îngăduitori	îngăduitoare
	definite	îngăduitorului		îngăduitoarei	îngăduitorilor	îngăduitoarelor