înghesui
Romanian edit
Etymology edit
From în- + ghes + -ui, probably from Hungarian [Term?].
Verb edit
a înghesui (third-person singular present înghesuie, past participle înghesuit) 4th conj.
Conjugation edit
conjugation of înghesui (fourth conjugation, no infix)
| infinitive | a înghesui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | înghesuind | ||||||
| past participle | înghesuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | înghesui | înghesui | înghesuie | înghesuim | înghesuiți | înghesuie | |
| imperfect | înghesuiam | înghesuiai | înghesuia | înghesuiam | înghesuiați | înghesuiau | |
| simple perfect | înghesuii | înghesuiși | înghesui | înghesuirăm | înghesuirăți | înghesuiră | |
| pluperfect | înghesuisem | înghesuiseși | înghesuise | înghesuiserăm | înghesuiserăți | înghesuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să înghesui | să înghesui | să înghesuie | să înghesuim | să înghesuiți | să înghesuie | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | înghesuie | înghesuiți | |||||
| negative | nu înghesui | nu înghesuiți | |||||