îngloba

Romanian

Etymology

Borrowed from French englober.

Verb

a îngloba (third-person singular present înglobează, past participle înglobat) 1st conj.

1. to encompass

Conjugation

    conjugation of îngloba (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a îngloba
gerund			înglobând
past participle			înglobat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	înglobez	înglobezi	înglobează	înglobăm	înglobați	înglobează
	imperfect	înglobam	înglobai	îngloba	înglobam	înglobați	înglobau
	simple perfect	înglobai	înglobași	înglobă	înglobarăm	înglobarăți	înglobară
	pluperfect	înglobasem	înglobaseși	înglobase	înglobaserăm	înglobaserăți	înglobaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să înglobez	să înglobezi	să înglobeze	să înglobăm	să înglobați	să înglobeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		înglobează			înglobați
	negative		nu îngloba			nu înglobați