înhuma

See also: inhuma, inhumá, and inhumà

Romanian

Etymology

Borrowed from French inhumer.

Verb

a înhuma (third-person singular present înhumează, past participle înhumat) 1st conj.

1. (literary) to bury

   Synonyms: îngropa, înmormânta

Conjugation

    conjugation of înhuma (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a înhuma
gerund			înhumând
past participle			înhumat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	înhumez	înhumezi	înhumează	înhumăm	înhumați	înhumează
	imperfect	înhumam	înhumai	înhuma	înhumam	înhumați	înhumau
	simple perfect	înhumai	înhumași	înhumă	înhumarăm	înhumarăți	înhumară
	pluperfect	înhumasem	înhumaseși	înhumase	înhumaserăm	înhumaserăți	înhumaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să înhumez	să înhumezi	să înhumeze	să înhumăm	să înhumați	să înhumeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		înhumează			înhumați
	negative		nu înhuma			nu înhumați