înjuga

Romanian

Etymology

From jug or possibly from în + Latin iugāre, present active infinitive of iugō.

Verb

a înjuga (third-person singular present înjugă, past participle înjugat) 1st conj.

1. to yoke

   Antonym: dejuga

Conjugation

    conjugation of înjuga (first conjugation, no infix)

infinitive			a înjuga
gerund			înjugând
past participle			înjugat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	înjug	înjugi	înjugă	înjugăm	înjugați	înjugă
	imperfect	înjugam	înjugai	înjuga	înjugam	înjugați	înjugau
	simple perfect	înjugai	înjugași	înjugă	înjugarăm	înjugarăți	înjugară
	pluperfect	înjugasem	înjugaseși	înjugase	înjugaserăm	înjugaserăți	înjugaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să înjug	să înjugi	să înjuge	să înjugăm	să înjugați	să înjuge
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		înjugă			înjugați
	negative		nu înjuga			nu înjugați