dejuga
Latin edit
Verb edit
dējugā
Romanian edit
Alternative forms edit
Etymology edit
From des- + jug or from a Vulgar Latin root *disiugāre, from Latin dis- + iugāre. Compare deiugāre. Cf. also Aromanian dizgiug, dizgiugari.
Verb edit
a dejuga (third-person singular present dejugă, past participle dejugat) 1st conj.
Conjugation edit
conjugation of dejuga (first conjugation, no infix)
| infinitive | a dejuga | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | dejugând | ||||||
| past participle | dejugat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | dejug | dejugi | dejugă | dejugăm | dejugați | dejugă | |
| imperfect | dejugam | dejugai | dejuga | dejugam | dejugați | dejugau | |
| simple perfect | dejugai | dejugași | dejugă | dejugarăm | dejugarăți | dejugară | |
| pluperfect | dejugasem | dejugaseși | dejugase | dejugaserăm | dejugaserăți | dejugaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să dejug | să dejugi | să dejuge | să dejugăm | să dejugați | să dejuge | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | dejugă | dejugați | |||||
| negative | nu dejuga | nu dejugați | |||||