înlocuitor

Romanian

Etymology

From înlocui +‎ -tor.

Noun

înlocuitor n (plural înlocuitori)

1. substitute

Declension

Declension of înlocuitor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) înlocuitor	înlocuitorul	(niște) înlocuitori	înlocuitorile
genitive/dative	(unui) înlocuitor	înlocuitorului	(unor) înlocuitori	înlocuitorilor
vocative	înlocuitorule		înlocuitorilor