înnebunitor
Romanian edit
Etymology edit
Adjective edit
înnebunitor m or n (feminine singular înnebunitoare, masculine plural înnebunitori, feminine and neuter plural înnebunitoare)
Declension edit
Declension of înnebunitor
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | înnebunitor | înnebunitoare | înnebunitori | înnebunitoare | ||
| definite | înnebunitorul | înnebunitoarea | înnebunitorii | înnebunitoarele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | înnebunitor | înnebunitoare | înnebunitori | înnebunitoare | ||
| definite | înnebunitorului | înnebunitoarei | înnebunitorilor | înnebunitoarelor | |||