înnebunitor

Romanian

Etymology

From înnebuni +‎ -tor.

Adjective

înnebunitor m or n (feminine singular înnebunitoare, masculine plural înnebunitori, feminine and neuter plural înnebunitoare)

1. mind-boggling

Declension

Declension of înnebunitor

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	înnebunitor		înnebunitoare	înnebunitori	înnebunitoare
	definite	înnebunitorul		înnebunitoarea	înnebunitorii	înnebunitoarele
genitive/ dative	indefinite	înnebunitor		înnebunitoare	înnebunitori	înnebunitoare
	definite	înnebunitorului		înnebunitoarei	înnebunitorilor	înnebunitoarelor