înrăma

Romanian

Etymology

From în- +‎ ramă +‎ -a.

Verb

a înrăma (third-person singular present înrămează, past participle înrămat) 1st conj.

1. to frame, enframe

   Synonym: încadra

Conjugation

    conjugation of înrăma (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a înrăma
gerund			înrămând
past participle			înrămat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	înrămez	înrămezi	înrămează	înrămăm	înrămați	înrămează
	imperfect	înrămam	înrămai	înrăma	înrămam	înrămați	înrămau
	simple perfect	înrămai	înrămași	înrămă	înrămarăm	înrămarăți	înrămară
	pluperfect	înrămasem	înrămaseși	înrămase	înrămaserăm	înrămaserăți	înrămaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să înrămez	să înrămezi	să înrămeze	să înrămăm	să înrămați	să înrămeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		înrămează			înrămați
	negative		nu înrăma			nu înrămați