însenina

Romanian

Etymology

From senin, or possibly from a Vulgar Latin root *inserenāre or from în + Latin serenāre, present active infinitive of serenō.

Verb

a însenina (third-person singular present înseninează, past participle înseninat) 1st conj.

1. to clear up, brighten, lighten
2. (figuratively) to brighten up, cheer up

Conjugation

    conjugation of însenina (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a însenina
gerund			înseninând
past participle			înseninat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	înseninez	înseninezi	înseninează	înseninăm	înseninați	înseninează
	imperfect	înseninam	înseninai	însenina	înseninam	înseninați	înseninau
	simple perfect	înseninai	înseninași	însenină	înseninarăm	înseninarăți	înseninară
	pluperfect	înseninasem	înseninaseși	înseninase	înseninaserăm	înseninaserăți	înseninaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să înseninez	să înseninezi	să însenineze	să înseninăm	să înseninați	să însenineze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		înseninează			înseninați
	negative		nu însenina			nu înseninați

Antonyms

• înnora

See also

• însori
• limpezi
• lumina
• înveseli