însufleți

Romanian

Etymology

From în- +‎ suflet +‎ -i.

Verb

a însufleți (third-person singular present însuflețește, past participle însuflețit) 4th conj.

1. to animate, enliven

Conjugation

    conjugation of însufleți (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a însufleți
gerund			însuflețind
past participle			însuflețit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	însuflețesc	însuflețești	însuflețește	însuflețim	însuflețiți	însuflețesc
	imperfect	însuflețeam	însuflețeai	însuflețea	însuflețeam	însuflețeați	însuflețeau
	simple perfect	însufleții	însuflețiși	însufleți	însuflețirăm	însuflețirăți	însuflețiră
	pluperfect	însuflețisem	însuflețiseși	însuflețise	însuflețiserăm	însuflețiserăți	însuflețiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să însuflețesc	să însuflețești	să însuflețească	să însuflețim	să însuflețiți	să însuflețească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		însuflețește			însuflețiți
	negative		nu însufleți			nu însuflețiți

Derived terms

• însuflețire
• însuflețit
• însuflețitor