întărâtare
Romanian edit
Etymology edit
Noun edit
întărâtare f (plural întărâtări)
Declension edit
Declension of întărâtare
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) întărâtare | întărâtarea | (niște) întărâtări | întărâtările |
| genitive/dative | (unei) întărâtări | întărâtării | (unor) întărâtări | întărâtărilor |
| vocative | întărâtare, întărâtareo | întărâtărilor | ||