întărâta

Romanian

Alternative forms

• întărîta — old orthography
• întăra — popular
• întârta

Etymology

Inherited from Vulgar Latin interritāre, attested in an eighth-century gloss, itself from Latin interritus, or in + territāre, or from a crossing of irritāre with territāre. Compare Old French (en)tarier, Neapolitan nderreta.

Verb

a întărâta (third-person singular present întărâtă, past participle întărâtat) 1st conj.

1. to incite, stir, provoke, stimulate

   Synonyms: incita, ațâța, îmboldi, zădări, provoca

Conjugation

    conjugation of întărâta (first conjugation, no infix)

infinitive			a întărâta
gerund			întărâtând
past participle			întărâtat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	întărât	întărâți	întărâtă	întărâtăm	întărâtați	întărâtă
	imperfect	întărâtam	întărâtai	întărâta	întărâtam	întărâtați	întărâtau
	simple perfect	întărâtai	întărâtași	întărâtă	întărâtarăm	întărâtarăți	întărâtară
	pluperfect	întărâtasem	întărâtaseși	întărâtase	întărâtaserăm	întărâtaserăți	întărâtaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să întărât	să întărâți	să întărâte	să întărâtăm	să întărâtați	să întărâte
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		întărâtă			întărâtați
	negative		nu întărâta			nu întărâtați