înțina
See also: întina
Romanian edit
Etymology edit
Inherited from Latin tenuāre, present active infinitive of tenuō, with în- added.
Verb edit
a înțina (third-person singular present înținează, past participle înținat) 1st conj.
- (regional) to cut down a tree incompletely, making it easier to take down afterward
- (regional, figuratively) to support lightly or incompletely; to leave in an unstable balance
Conjugation edit
conjugation of înțina (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a înțina | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | înținând | ||||||
| past participle | înținat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | înținez | înținezi | înținează | înținăm | înținați | înținează | |
| imperfect | înținam | înținai | înțina | înținam | înținați | înținau | |
| simple perfect | înținai | înținași | înțină | înținarăm | înținarăți | înținară | |
| pluperfect | înținasem | înținaseși | înținase | înținaserăm | înținaserăți | înținaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să înținez | să înținezi | să înțineze | să înținăm | să înținați | să înțineze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | înținează | înținați | |||||
| negative | nu înțina | nu înținați | |||||