întorsură

Romanian

Etymology

From întors +‎ -ură.

Noun

întorsură f (plural întorsuri)

1. turn

Declension

Declension of întorsură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) întorsură	întorsura	(niște) întorsuri	întorsurile
genitive/dative	(unei) întorsuri	întorsurii	(unor) întorsuri	întorsurilor
vocative	întorsură, întorsuro		întorsurilor