întrerupător

Romanian

Etymology

From întrerupe +‎ -ător.

Noun

întrerupător n (plural întrerupători)

1. switch, light switch, circuit breaker

Declension

Declension of întrerupător

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) întrerupător	întrerupătorul	(niște) întrerupători	întrerupătorile
genitive/dative	(unui) întrerupător	întrerupătorului	(unor) întrerupători	întrerupătorilor
vocative	întrerupătorule		întrerupătorilor