întrerupe

Romanian

Etymology

From între + rupe, based on French interrompre, Latin interrumpere.

Verb

a întrerupe (third-person singular present întrerupe, past participle întrerupt) 3rd conj.

1. to interrupt, discontinue, cease, suspend

Conjugation

    conjugation of întrerupe (third conjugation, past participle in -pt)

infinitive			a întrerupe
gerund			întrerupând
past participle			întrerupt
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	întrerup	întrerupi	întrerupe	întrerupem	întrerupeți	întrerup
	imperfect	întrerupeam	întrerupeai	întrerupea	întrerupeam	întrerupeați	întrerupeau
	simple perfect	întrerupsei	întrerupseși	întrerupse	întrerupserăm	întrerupserăți	întrerupseră
	pluperfect	întrerupsesem	întrerupseseși	întrerupsese	întrerupseserăm	întrerupseserăți	întrerupseseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să întrerup	să întrerupi	să întrerupă	să întrerupem	să întrerupeți	să întrerupă
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		întrerupe			întrerupeți
	negative		nu întrerupe			nu întrerupeți