întretăia

Romanian

Etymology

From între- +‎ tăia.

Verb

a întretăia (third-person singular present întretaie, past participle întretăiat) 1st conj.

1. to overlap, to intersect

Conjugation

    conjugation of întretăia (first conjugation, no infix)

infinitive			a întretăia
gerund			întretăind
past participle			întretăiat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	întretăi	întretăi	întretăie	întretăiem	întretăiați	întretăie
	imperfect	întretăiam	întretăiai	întretăia	întretăiam	întretăiați	întretăiau
	simple perfect	întretăiai	întretăiași	întretăie	întretăiarăm	întretăiarăți	întretăiară
	pluperfect	întretăiasem	întretăiaseși	întretăiase	întretăiaserăm	întretăiaserăți	întretăiaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să întretăi	să întretăi	să întretăie	să întretăiem	să întretăiați	să întretăie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		întretăie			întretăiați
	negative		nu întretăia			nu întretăiați